Prima pagină » Codul de etică şi deontologie universitară
Universitatea Spiru Haret
Adresa : Str. Ion Ghica, Nr. 13, Sector 3, Bucuresti, Cod postal: 030045
Telefon : (004021) 455.1000; 314.00.75; 314.00.76

Codul de etică şi deontologie universitară

CODUL DE ETICĂ ŞI DEONTOLOGIE UNIVERSITARĂ

SECŢIUNEA 1 Dispoziţii generale

Art. 222. (1) Codul de Etică şi Deontologie Universitară al personalului didactic, de cercetare şi al studenţilor din Universitatea Spiru Haret din Bucureşti reprezintă un ansamblu de principii, norme, reguli de conduită morală şi profesională obligatorii, care trebuie să guverneze activitatea personalului din cadrul comunităţii universitare, având la bază prevederile legale în vigoare şi reglementările ce privesc realizarea Spaţiului european al învăţământului superior şi al cercetării ştiinţifice şi principiile etice acceptate de către comunitatea ştiinţifică internaţională.

  • Codul are menirea, potrivit legii, de a defini cadrul etic şi deontologic, astfel încât membrii comunităţii universitare să exercite cu profesionalism, obiectivitate, onestitate şi loialitate atribuţiile care le revin.
  • Codul are totodată rolul de a preciza responsabilităţile şi procedurile care trebuie urmate, în cazul încălcării lor, cu respectarea prevederilor legale.
  • În exercitarea atribuţiilor lor, toţi cei care se află sub incidenţa Codului de Etică şi Deontologie Universitară au obligaţia de a respecta principiile fundamentale şi standardele profesionale de bună conduită prevăzute de reglementările legale în vigoare şi de principiile, normele şi regulile acestuia.

Art. 223. (1) Respectarea principiilor, normelor şi regulilor cuprinse în Codul de Etică şi Deontologie Universitară determină buna conduită în activitatea de învăţământ şi cercetare.

(2) Buna conduită în activitatea didactică şi de cercetare exclude, potrivit legii:

  1. plagierea lucrărilor, studiilor, publicaţiilor şi rezultatelor cercetărilor altor

autori;

  1. neatribuirea corectă a paternităţii ideilor, lucrărilor;
  2. ascunderea sau înlăturarea unor informaţii, date, rezultate nedorite;
  3. confecţionarea de date, informaţii, rezultate false;
  4. interpretarea deliberat distorsionată a unor date, informaţii, rezultate şi deformarea constatărilor şi concluziilor;
  5. nedezvăluirea conflictelor de interese;
  6. înlocuirea datelor, a rezultatelor reale cu date fictive;
  7. prezentarea deliberat deformată a rezultatelor altor cercetări;
  8. introducerea de informaţii false în solicitările de granturi sau de finanţare;
  9. j) deturnarea fondurilor de cercetare;
  10. k) neînregistrarea şi/sau nestocarea datelor şi rezultatelor, precum şi înregistrarea şi/sau stocarea eronată a acestora;
  11. l) lipsa de informare a echipei de cercetare, înaintea începerii unui proiect, cu privire la răspunderi, coautorat, surse de finanţare şi asocieri, drepturi asupra rezultatelor cercetării, drepturi salariale;
  12. m) publicarea sau finanţarea repetată a aceloraşi rezultate sau proiecte ca elemente sau surse de noutate ştiinţifică;
  13. n) lipsa de obiectivitate în evaluări; o) nerespectarea condiţiilor de confidenţialitate.

(3) Datele contradictorii, diferenţele de concepţie, de realizare experimentală sau de practică, diferenţele de interpretare a datelor, diferenţele de opinie nu constituie abateri de la buna conduită, reprezentând factori specifici activităţii de cercetare, potrivit legii.

SECŢIUNEA 2 Principii fundamentale

Art. 224. Activitatea de învăţământ şi cercetare trebuie să fie guvernată de următoarele principii fundamentale, potrivit legii:

  1. principiul demnităţii, potrivit căruia personalul din învăţământul superior şi cercetare are obligaţia să îşi desfăşoare activitatea manifestând respect faţă de fiinţele vii şi, în mod particular, faţă de fiinţa umană;
  2. principiul autonomiei, în virtutea căruia personalul din învăţământul superior şi cercetare are libertatea să îşi dezvolte cunoştinţele, competenţele, abilităţile, de a face propriile opţiuni în evoluţia profesional-ştiinţifică, de a cerceta şi valorifica rezultatele obţinute, cu respectarea normelor legale;
  3. principiul integrităţii, potrivit căruia personalul din învăţământul superior şi cercetare are obligaţia să îşi desfăşoare activitatea cu onestitate, corectitudine şi spirit colegial;
  4. principiul binefacerii, potrivit căruia personalul din învăţământul superior şi cercetare are obligaţia să promoveze acele activităţi care produc beneficii sociale şi/sau economice, punând în balanţă beneficiile, prejudiciile şi riscurile în vederea obţinerii unor rezultate optime;
  5. principiul precauţiei, potrivit căruia personalul din învăţământul superior şi cercetare are obligaţia să analizeze cu atenţie gradul de risc pe care îl presupune activitatea desfăşurată, rezultatele şi consecinţele acestuia.

Art. 225. Principiilor fundamentale care stau la baza activităţii din învăţământul superior şi cercetare li se adaugă, potrivit legii, normele obligatorii, stabilite la nivel naţional şi internaţional, referitoare la:

  1. a) drepturile omului;
    1. egalitatea de şanse şi atitudinea nediscriminatorie, precum şi discriminarea pozitivă a grupurilor defavorizate;
    2. libertatea de expresie şi informare;
    3. libertatea de cercetare;
    4. respectul faţă de proprietate, în general, şi faţă de proprietatea intelectuală, în

special;

  1. protecţia consumatorilor;
  2. protecţia datelor personale, inclusiv a celor genetice;
  3. protecţia mediului ambiant;
  4. protecţia animalelor.

SECŢIUNEA 3 Conflicte de interese şi incompatibilităţi

Art. 226. (1) Persoanele care se află în relaţie de soţi, afini şi rude până la gradul al III-lea inclusiv nu pot ocupa concomitent funcţii astfel încât o persoană să se afle faţă de o altă persoană într-o poziţie de conducere, control, autoritate sau evaluare instituţională la orice nivel în cadrul Universităţii, potrivit legii.

(2) Persoanele care se află în relaţie de soţi, afini şi rude până la gradul al III-lea inclusiv nu pot fi numiţi, în cadrul Universităţii, în comisii de concurs, comisii de evaluare, comisii de doctorat ale căror decizii afectează soţii, rudele sau afinii până la gradul al III-lea inclusiv, potrivit legii.

Art. 227. (1) La nivelul Universităţii, sunt stabilite situaţii de conflicte de interese şi incompatibilităţi între următoarele funcţii:

  1. Preşedintele Senatului Universităţii cu rectorul Universităţii, şefii structurilor permanente sau temporare aflate în subordinea directă a preşedintelui Senatului Universităţii;
  2. Rectorul Universităţii cu prorectorii, decanii, directorul general administrativ, secretarul-şef al Universităţii, sau alte funcţii aflate în subordinea sa directă;
  3. Prorectorii şi directorul Şcolii Doctorale cu decanii sau alte funcţii aflate în subordinea directă a prorectorului respectiv sau a directorului Şcolii Doctorale;
  4. Directorul general administrativ cu persoanele cu funcţii de conducere aflate în subordinea sa directă;
  5. Decanul cu prodecanii facultăţii respective, directorii de departamente, secretarul-şef al facultăţii respective, şefii centrelor/laboratoarelor de cercetare, dacă acestea se află în subordinea sa directă;
  6. Prodecanul cu directorii de departamente, şefii centrelor de cercetare aflate în subordinea sa directă;
  7. Directorul de departament cu şefii centrelor de cercetare din cadrul departa­mentului;
  8. Conducătorul de doctorat cu doctoranzii acestuia;
  9. i) Membrii, inclusiv preşedintele Comisiei de finalizare a studiilor cu studentul/ masterandul/doctorandul;
  10. j) Membrii oricărei comisii de contestaţie cu membrii comisiei a cărei decizie este

contestată.

(2) Orice angajat al Universităţii se află în incompatibilitate cu situaţia de membru într-o comisie de evaluare a activităţii profesionale, de concurs sau de promovare a unei rude sau a unui afin până la gradul III inclusiv.

Art. 228. (1) Conflictul de interese este situaţia în care o persoană are un interes personal de natură patrimonială sau nepatrimonială ce ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate şi imparţialitate a atribuţiilor care îi revin.

(2) Interesul personal reprezintă orice avantaj, material sau de altă natură, urmărit sau obţinut, în mod direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, de către personalul didactic sau de cercetare ce exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, o funcţie de conducere, gestionare, control, prin folosirea reputaţiei, influenţei, facilităţilor, relaţiilor şi informaţiilor la care are acces, în temeiul exercitării acesteia.

Art. 229. (1) Se consideră decizii sau acte adoptate ori încheiate în condiţii de conflict de interese acele situaţii în care cel puţin unul dintre membri se află în conflict de interese şi nu s-a abţinut de la vot ori de la dezbateri.

  • În cazul în care o persoană se află în situaţia unui conflict de interese, aceasta are obligaţia să informeze în scris, de îndată, structura deliberativă sau persoana care ocupă o funcţie executivă superioară ierarhic.
  • Persoanele care au fost notificate cu privire la existenţa unui conflict de interese sunt obligate ca, în termen de cel mult 15 zile de la data luării la cunoştinţă, să ia măsurile necesare pentru încetarea respectivului conflict.
  • Neîndeplinirea acestei obligaţii se constată de către şeful ierarhic superior, care dispune încetarea raporturilor ierarhice directe dintre persoanele aflate în această situaţie.

SECŢIUNEA 4 Libertatea academică

Art. 230. Universitatea asigură optimizarea activităţilor academice prin protejarea şi încurajarea iniţiativei personalului didactic, didactic-auxiliar, a cercetătorilor şi a personalului administrativ.

Art. 231. Universitatea garantează starea de disciplină şi asigură normalitatea în spaţiul universitar, în conformitate cu legislaţia în vigoare şi Carta Universităţii.

Art. 232. Membrii comunităţii universitare sunt obligaţi să nu întreprindă acţiuni care produc lezarea libertăţii academice a celorlalţi, să încurajeze cooperarea, abordarea critică şi parteneriatul intelectual, indiferent de opţiunile politice sau credinţele religioase.

Art. 233. Universitatea pune un accent deosebit pe promovarea şi susţinerea obiectivităţii ştiinţifice şi garantează apărarea acesteia de orice presiuni generate de interese personale sau de grup.

Art. 234. Se interzice, în incinta spaţiului universitar, încălcarea drepturilor studenţilor, cadrelor didactice sau cercetătorilor la libertatea de gândire şi exprimare prin folosirea de mijloace şi metode de manipulare şi îndoctrinare.

SECŢIUNEA 5 Echitatea şi dreptatea

Art. 235. (1) În Universitate se aplică principiul egalităţii de şanse şi al nediscriminării, astfel că toţi membri comunităţii universitare vor fi trataţi echitabil, corect şi drept, fără niciun fel de discriminare.

(2) Este interzis orice tratament discriminatoriu aplicat unei persoane pe considerente de rasă, sex, orientare sexuală, vârstă, dizabilităţi, etnie, religie, naţionalitate, categorie socială, stare mintală sau mediu de provenienţă.

Art. 236. (1) Membrii comunităţii universitare vor urmări permanent evitarea şi eliminarea conflictelor de interese, de natură să afecteze obiectivitatea evaluărilor.

(2) Membrii comunităţii academice trebuie să promoveze nediscriminarea şi egalitatea de şanse cu privire la accesul la studii, la inserţia pe piaţa muncii, la programe de mobilităţi, să acţioneze pentru eliminarea conflictelor de interese şi pentru prevenirea şi combaterea oricăror forme de corupţie şi favoritism.

Art. 237. Cadrele didactice şi de cercetare vor putea desfăşura activităţi în alte instituţii de învăţământ superior numai cu aprobarea Senatului Universităţii.

Art. 238. Întreaga comunitate academică are obligaţia morală de a aduce la cunoştinţa rectorului toate cazurile sau actele de corupţie care au loc în Universitate.

Art. 239. Se interzic cu desăvârşire şi se consideră forme grave de corupţie următoarele practici:

  1. pretinderea sau primirea de bani, bunuri, servicii sau orice fel de avantaje necuvenite în vederea influenţării unei decizii la nivelul instituţiei;
  2. condiţionarea promovării unor examene prin pretinderea sau primirea de bani sau alte bunuri şi valori sau orice fel de foloase nepatrimoniale;
  3. colectarea de fonduri de la studenţi pentru cumpărarea de cadouri sau pentru mese de protocol oferite cadrelor didactice care fac parte din comisiile de examene, referate sau orice alte proceduri de evaluare;
  4. exercitarea influenţei în raport cu cadrele didactice care examinează studenţii pentru câştigarea bunăvoinţei lor în vederea favorizării acestora;
  5. luarea de bani sau alte bunuri şi oferirea de servicii de către studenţi, indiferent de natura acestora, pentru a cumpăra bunăvoinţa profesorului examinator.

Art. 240. Se interzice cu desăvârşire oricărui membru al comunităţii academice să administreze, să utilizeze sau să exploateze, în interes personal sau în interesul ilicit al unui terţ, baza materială sau baza de date a Universităţii.

SECŢIUNEA 6 Corectitudinea intelectuală şi onestitatea

Art. 241. Universitatea Spiru Haret încurajează şi apără cu fermitate dreptul de proprie­tate intelectuală.

Art. 242. (1) Atunci când un drept de proprietate intelectuală este deţinut de către un colectiv de autori, iar acesta este valorificat, beneficiile obţinute trebuie distribuite propor­ţional cu contribuţia fiecăruia dintre autori şi cu acordul tuturor părţilor.

(2) În spiritul onestităţii profesionale şi al recunoaşterii meritelor intelectuale, toate persoanele ce au luat parte la diferite proiecte şi studii de cercetare trebuie menţionate în momentul în care rezultatele se fac publice.

Art. 243. (1) Se interzice orice formă de fraudă intelectuală, care trebuie sancţionată conform practicilor şi uzanţelor academice.

  • Sunt interzise denaturarea conţinutului ştiinţific al lucrărilor şi cercetărilor ştiinţifice, fabricarea sau alterarea rezultatelor cercetării, utilizarea unor date ireale şi improvizate într-o cercetare sau într-un experiment, modificarea cu rea-credinţă a datelor, citarea unor articole sau a unor autori fictivi
  • Este interzisă orice formă de plagiat sau autoplagiat. Conform prevederilor legale, plagiatul constă în expunerea, într-o operă scrisă sau o comunicare orală, inclusiv în format electronic, a unor texte, expresii, idei, demonstraţii, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode ştiinţifice extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale altor autori, fără a menţiona acest lucru şi fără a face trimitere la sursele originale.

Art. 244. (1) Universitatea încurajează şi sprijină membrii comunităţii academice care denunţă situaţii de plagiat.

(2) O acuzaţie de plagiat, pentru a fi validă, trebuie să fie însoţită, obligatoriu, de proba­toriul care să ateste plagiatul, prin indicarea, fără echivoc, a textului sau a textelor incriminatoare.

Art. 245. Îndrumătorii lucrărilor de finalizare a studiilor răspund, solidar cu studenţii sau absolvenţii, pentru asigurarea caracterului original al acestora.

Art. 246. Este interzisă comercializarea de lucrări ştiinţifice în vederea facilitării falsificării de către cumpărător a calităţii de autor al unei lucrări de licenţă, de diplomă, de disertaţie sau de doctorat.

Art. 247. Universitatea încurajează comunicarea cunoştinţelor profesionale prin schim­buri academice şi sprijină activitatea de reprezentare didactică şi ştiinţifică internă şi interna­ţională a tuturor membrilor comunităţii academice.

SECŢIUNEA 7 Autonomia personală

Art. 248. (1) Universitatea oferă condiţiile necesare şi promovează un mediu academic adecvat pentru exercitarea autonomiei personale.

  • Exercitarea dreptului de a concepe, extinde, modifica sau perfecţiona programele de studii şi de cercetare şi curriculumul universitar este asigurată cu prioritate.
  • Fiecare membru al comunităţii academice are garantat dreptul de a lua şi a aplica decizii în privinţa propriei cariere academice şi profesionale.

Art. 249. Personalul didactic şi de cercetare şi personalul nedidactic al Universităţii care are acces la documente şi informaţii ce conţin date cu caracter personal este obligat să păstreze confidenţialitatea acestora şi să protejeze membrii comunităţii care nu doresc ca ele să devină publice.

Art. 250. (1) Viaţa privată a membrilor comunităţii universitare trebuie protejată în aşa fel încât toate problemele referitoare la acest aspect să nu poată fi divulgate.

(2) Acelaşi regim de confidenţialitate trebuie aplicat şi în privinţa statusului marital, a orientării sexuale sau a dizabilităţilor, a domiciliului, a apartenenţei religioase, politice, etnice, a stării de sănătate etc.

SECŢIUNEA 8 Responsabilitatea personală, profesională şi socială

Art. 251. (1) Universitatea îşi încurajează membrii să desfăşoare activităţi profesionale susţinute şi să se implice în problemele profesionale şi publice ale colectivităţii, urmărind permanent dezvoltarea relaţiilor de colegialitate şi creşterea nivelului de responsabilitate profesională şi civică.

  • Membrii comunităţii universitare trebuie să îşi orienteze programele şi preocupările către nevoile stringente ale societăţii.
  • Responsabilitatea trebuie orientată, cu precădere, către studenţi, cadre didactice, personalul auxiliar şi administrativ şi către comunitate, în întregul ei.

Art. 252. (1) Atunci când reprezintă public Universitatea, membrii comunităţii academice sunt obligaţi să respecte, cu stricteţe, standardele profesionale şi etice, astfel încât să nu aducă prejudicii de imagine instituţiei.

(2) Se interzic cu desăvârşire dezinformarea, calomnierea, denigrarea publică a programelor şi personalului Universităţii de către membrii propriei comunităţi universitare.

Art. 253. (1) Responsabilitatea membrilor comunităţii academice implică evitarea comportamentului care poate afecta negativ imaginea şi prestigiul instituţiei.

  • În Universitate se promovează relaţiile colegiale bazate pe respect şi ajutorare reciprocă, pentru instituirea şi menţinerea unui climat adecvat mediului academic.
  • Persoanele care exercită managementul Universităţii au datoria de a crea condiţiile necesare pentru dezvoltarea profesională a celor din subordine.

Art. 254. Atitudinile critice ale membrilor comunităţii academice, dezacordurile faţă de acţiunile unor persoane sau ale unui grup de persoane sunt acceptate şi încurajate în condiţiile în care nu sunt încălcate standardele ştiinţifice, pedagogice, etice sau legale.

SECŢIUNEA 9 Respectul şi toleranţa

Art. 255. (1) Universitatea promovează valorile toleranţei faţă de deosebirile dintre oameni, dintre opiniile acestora, faţă de apartenenţele religioase şi sociale, precum şi faţă de convingerile intelectuale.

(2) Sunt excluse hărţuirea, exploatarea, umilirea, atitudinile dispreţuitoare şi denigratoare, ameninţarea sau intimidarea.

Art. 256. (1) Hărţuirea constă în manifestarea unui comportament degradant, umilitor sau intimidant, care urmăreşte sau conduce la afectarea gravă a capacităţii unei persoane de a-şi desfăşura în mod normal activităţile profesionale şi de studiu sau de a-şi exercita drepturile.

  • Hărţuirea constă, de regulă, într-un comportament agresiv, manifestat prin ameninţări fizice sau verbale, avansuri sexuale, critici umilitoare, jigniri sau chiar acte fizice de violenţă
  • Hărţuirea manifestată prin misoginism, sexism, rasism, şovinism, xenofobie, prin intoleranţă faţă de convingerile religioase sau politice este incompatibilă cu politica privind egalitatea de şanse.

(4) Hărţuirea poate fi îndreptată împotriva unor anumite persoane, strict individualizate, sau poate consta în acte care determină un mediu academic ostil, ce afectează grav capacitatea comunităţii academice, în întregul ei, sau capacitatea membrilor unui grup de a-şi desfăşura activităţile academice sau de a-şi exercita drepturile individuale.

SECŢIUNEA 10 Grija şi bunăvoinţa

Art. 257. (1) Universitatea promovează şi încurajează grija şi actele de bunăvoinţă faţă de membrii comunităţii academice şi faţă de toate persoanele aflate în nevoie.

(2) Grija şi bunăvoinţa nu pot fi invocate şi folosite ca pretext pentru anumite părtiniri şi, ca atare, nu trebuie să submineze imparţialitatea în evaluări.

Art. 258. Grija şi bunăvoinţa trebuie să îndeplinească un rol major în formarea şi dezvoltarea unui mediu academic propice afirmării personale şi profesionale a membrilor comunităţii universitare.

SECŢIUNEA 11 Transparenţa

Art. 259. (1) Universitatea promovează şi respectă principiul transparenţei în gestionarea tuturor informaţiilor care interesează comunitatea universitară şi alte persoane şi structuri din afara acesteia, preocupându-se de asigurarea unei informări consistente, concrete şi corecte.

  • Transparenţa instituţională a Universităţii facilitează egalitatea de şanse în toate competiţiile academice şi asigură accesul tuturor la resursele proprii.
  • Sunt interzise falsificarea, denaturarea sau ascunderea informaţiilor de interes public la care au dreptul membrii comunităţii academice şi opinia publică.

Art. 260. Criteriile de selecţie pentru concursurile de ocupare a posturilor didactice şi administrative trebuie să fie transparente şi riguros precizate, asigurându-se publicitatea acestora, în acord cu prevederile legii.

Art. 261. Beneficiarii procesului educaţional au dreptul la informaţii precise referitoare la criteriile de evaluare, la examene, colocvii şi alte activităţi didactice, precum şi la explicaţii referitoare la calificativele obţinute cu ocazia evaluărilor.

SECŢIUNEA 12 Activitatea educaţională

Art. 262. Fundamentul misiunii educaţionale a Universităţii Spiru Haret constă în integritatea desăvârşită a relaţiei dintre profesor şi student, dintre managementul universitar şi comunitatea academică.

Art. 263. (1) Personalul didactic şi nedidactic trebuie să manifeste respect faţă de studenţi şi să îşi asume rolul de educatori şi formatori.

  • Cadrele didactice trebuie să facă eforturi permanente pentru cultivarea unui comportament academic în rândul studenţilor şi să asigure o evaluare corectă, în conformitate cu cunoştinţele acumulate şi adevăratele merite ale acestora.
  • Profesorii trebuie să evite şi să respingă practica exploatării, hărţuirii sau discriminării studenţilor şi să protejeze libertatea academică a acestora.

SECŢIUNEA 13

Colegialitatea cadrelor didactice şi tipuri de comportament inacceptabil

Art. 264. Membrii comunităţii academice sunt obligaţi să apere şi să respecte libertatea academică a tuturor colegilor, fără niciun fel de discriminare, să fie obiectivi în aprecierea profesională a colegilor şi să accepte criticile justificate, luând măsuri de corijare comportamentală şi profesională.

Art. 265. (1) Cadrelor didactice le este interzis să efectueze evaluarea profesională a unor colegi prin alte criterii decât performanţa profesională.

  • Cadrelor didactice le este interzisă orice manifestare de discriminare pe criterii de rasă, sex, religie, origine etnică şi naţională faţă de colegi.
  • Cadrelor didactice le este interzisă orice acţiune de încălcare a regulilor de confidenţialitate în relaţiile cu colegii.
  • Este interzisă denigrarea colegilor şi a oricăror membri ai comunităţii academice.

SECŢIUNEA 14

Relaţia cadru didactic — student.

Tipuri de comportament inacceptabil

Art. 266. Prin neîndeplinirea obligaţiilor didactice se înţelege:

  1. refuzul arbitrar şi repetat de a avea o conduită profesională didactică adecvată;
  2. digresiuni în domenii tematice diverse, fără vreo legătură cu curriculumul

academic;

  1. manifestarea unui comportament necivilizat la cursuri, seminare, laboratoare şi nerespectarea programului activităţilor didactice;
  2. evaluarea studenţilor prin alte criterii decât cele privind performanţa academică;
  3. întârzieri repetate de la programul educaţional sau lipsa nejustificată, precum şi amânarea fără temei a comunicării rezultatelor la evaluări.

Art. 267. Se interzice discriminarea unui student pe motive politice sau pe motive de rasă, religie, sex, orientare sexuală, origine, statut marital, handicap sau condiţie medicală, vârstă, cetăţenie sau alte motive, arbitrare sau personale.

SECŢIUNEA 15 Relaţiile cadrelor didactice cu comunitatea

Art. 268. Cadrele didactice au libertatea de a-şi exprima opiniile şi de a participa la acţiunile politice ale colectivităţii, în calitate de persoane private, fără implicarea Universităţii.

Art. 269. Cadrelor didactice le este interzis:

  1. să prezinte, intenţionat, părerile şi opiniile personale ca fiind ale Universităţii, fără a fi îndreptăţite în acest sens;
  2. să refuze implicarea şi participarea lor la acţiuni umanitare în situaţii excepţionale (calamităţi naturale sau tehnologice, conflicte armate) sau să împiedice luarea de măsuri pentru remedierea acestor situaţii.

SECŢIUNEA 16 Standarde profesionale şi responsabilităţi

Art. 270. (1) Respectarea standardelor profesionale constituie, potrivit prevederilor legale, o obligaţie şi reprezintă o garanţie a bunei conduite a personalului din învăţământul superior şi cercetare.

  • Procesul cunoaşterii este bazat, potrivit legii, pe libertatea modului de desfăşurare a activităţii de învăţământ şi cercetare.
  • Modul de desfăşurare a activităţii de învăţământ şi cercetare are ca suport respectul faţă de integritatea individuală, faţă de diversitatea culturală şi faţă de varietatea de opinii ce apare şi se manifestă în ştiinţă.
  • Libertatea modului de desfăşurare a activităţii de învăţământ şi cercetare se asigură, potrivit legii, prin:
    1. accesul liber la sursele de informare;
    2. schimbul liber de idei şi opinii;
    3. neamestecul factorului politic în activitatea de învăţământ şi cercetare;
    4. necenzurarea produselor ştiinţifice.
  • Personalul din învăţământul superior şi cercetare trebuie să aibă o astfel de conduită, încât să construiască, să păstreze, să consolideze şi să dezvolte încrederea opiniei publice în onestitatea, corectitudinea şi imparţialitatea sa în desfăşurarea acestor activităţi. Personalul respectiv nu trebuie să accepte cadouri, favoruri, avantaje de natură materială, alte foloase necuvenite, respingând orice tentativă de influenţare în scopul abaterii de la principiile bunei conduite.
  • Spiritul de cooperare şi colegialitate trebuie promovat în mod ferm în rândul personalului, asigurând protejarea în faţa riscurilor de fraudă şi a erorilor ştiinţifice, transparenţa rezultatelor, conducând la creşterea valorii produselor ştiinţifice. Cooperarea trebuie să permită schimbul de idei, criticile constructive reciproce şi verificarea mutuală a rezultatelor, potrivit legii.

Art. 271. Personalul din învăţământul superior şi cercetare trebuie să respingă orice posibile conflicte de interese. În acest scop, personalul are următoarele obligaţii, potrivit legii:

  1. să informeze cu privire la interesele financiare relevante pentru activitatea de învăţământ şi cercetare;
  2. să furnizeze, la cerere, informaţii privind implicarea în organizaţii ale căror valori politice sau religioase ar putea influenţa activitatea de învăţământ şi cercetare;
  3. să declare imediat conflictul de interese în care s-ar putea afla la un moment dat şi să clarifice poziţia sa într-o astfel de situaţie.

Art. 272. (1) În activitatea de învăţământ şi cercetare, conform prevederilor legale, raporturile care se stabilesc între membrii personalului didactic şi de cercetare trebuie să se bazeze pe corectitudine, colaborare, respect reciproc şi solidaritate profesională.

  • Personalul didactic şi de cercetare trebuie să cunoască obiectivele prevăzute în Strategia naţională de cercetare-dezvoltare şi să contribuie la realizarea lor.
  • Personalul didactic şi de cercetare trebuie să cunoască şi să respecte reglementările referitoare la dreptul de proprietate intelectuală.
  • Personalul didactic şi de cercetare trebuie să aibă o atitudine proactivă faţă de societate şi să contribuie la aplicarea rezultatelor obţinute în beneficiul societăţii.
  • Responsabilitatea pentru folosirea corectă şi eficientă a resurselor financiare revine atât personalului didactic şi de cercetare, cât şi Universităţii.

Art. 273 (1) Rectorul Universităţii are obligaţia să prezinte anual, cel mai târziu până în prima zi lucrătoare a lunii aprilie a fiecărui an, un raport privind starea Universităţii.

(2) Raportul privind starea Universităţii este făcut public pe site-ul Universităţii şi este transmis tuturor părţilor interesate. Acest raport include cel puţin:

  1. situaţia fiecărui program de studii;
  2. situaţia personalului Universităţii;
  3. rezultatele activităţilor de cercetare;
  4. situaţia asigurării calităţii activităţilor din cadrul Universităţii;
  5. situaţia respectării eticii universitare şi a eticii activităţilor de cercetare;
  6. situaţia posturilor vacante;
  7. situaţia inserţiei profesionale a absolvenţilor din promoţiile anterioare;
  8. situaţia financiară a Universităţii, pe surse de finanţare şi tipuri de cheltuieli;

(3) Raportul anual al rectorului Universităţii privind starea Universităţii este o compo­nentă a răspunderii publice.

SECŢIUNEA 17 Comisia de Etică Universitară

Art. 274. (1) La nivelul Universităţii funcţionează Comisia de Etică Universitară, potrivit legii.

  • Structura şi componenţa Comisiei de Etică Universitară sunt propuse de către Consiliul de Administraţie, avizate de către Senatul Universităţii şi aprobate de către rector, potrivit legii.
  • Membrii Comisiei de Etică Universitară sunt persoane cu înalt prestigiu profesional şi certă autoritate morală.
  • Nu pot fi membri ai Comisiei de Etică Universitară persoanele care ocupă una dintre următoarele funcţii:
    1. rector;
    2. prorector;
    3. decan;
    4. prodecan;
    5. director administrativ;
    6. director de institut/unitate de cercetare;
    7. director de departament.

Art. 275. Comisia de Etică Universitară are, potrivit legii, următoarele atribuţii:

  1. să analizeze şi să soluţioneze abaterile de la etica universitară, pe baza sesizărilor sau prin autosesizare;
  2. să contribuie la elaborarea Codului de Etică şi Deontologie Universitară;
  3. să îndeplinească îndatoririle stabilite de Legea 206/2004, cu modificările şi completările ulterioare;
  4. să realizeze un raport anual referitor la situaţia respectării eticii universitare, care se prezintă rectorului, Consiliului de Administraţie şi Senatului Universităţii, raport ce are caracter public;
  5. să îndeplinească orice alte atribuţii stabilite de legislaţia în vigoare şi de Carta Universităţii.

Art. 276. (1) Orice persoană din Universitate sau din afara acesteia poate sesiza Comisia de Etică Universitară în ce priveşte abaterile săvârşite de către membri ai comunităţii universitare.

(2) Comisia de Etică Universitară păstrează confidenţială identitatea autorului sesizării, potrivit legii.

  • În urma unei sesizări, Comisia de Etică Universitară demarează, potrivit legii, procedurile stabilite de Codul de Etică şi Deontologie Universitară, respectiv, de Legea 206/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
  • Hotărârile Comisiei de Etică Universitară sunt avizate, conform legii, de către consilierul juridic al Universităţii.
  • Comisia de Etică Universitară comunică autorului sesizării rezultatele cercetărilor efectuate în termen de 5 zile de la finalizarea acestora.
  • Răspunderea juridică pentru hotărârile şi activitatea Comisiei de Etică Universitară revine Universităţii, potrivit legii.

SECŢIUNEA 18 Sancţiuni

Art. 277. (1) În cazul abaterilor de la buna conduită a personalului didactic, de cercetare şi a studenţilor, Comisia de Etică Universitară stabileşte, în conformitate cu prevederile legale, cu prevederile Codului de Etică şi Deontologie Universitară, una sau mai multe sancţiuni.

  • Sancţiunile au şi rolul de a preveni abaterile de la buna conduită a personalului didactic, de cercetare şi a studenţilor, de a proteja şi păstra prestigiul Universităţii.
  • Sancţiunile care se pot aplica personalului didactic, de cercetare şi studenţilor sunt, potrivit legii, sancţiuni disciplinare.
  • Sancţiunile care se pot aplica, potrivit legii, personalului didactic şi de cercetare de către Comisia de Etică Universitară sunt:
    1. avertisment scris;
    2. diminuarea salariului de bază, cumulat, când este cazul, cu indemnizaţia de conducere, de îndrumare şi de control, cu până la 15% pe o perioadă cuprinsă între 1 şi 6 luni;
    3. suspendarea, pe o perioadă de până la 3 ani, a dreptului de înscriere la un concurs pentru ocuparea unei funcţii didactice/de cercetare superioare ori a unei funcţii de conducere, de îndrumare şi control, ca membru în comisii de licenţă, master sau de doctorat;
    4. destituirea din funcţia de conducere din învăţământ sau cercetare;
    5. desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
  • Sancţiunile care se pot aplica, potrivit legii, de către Comisia de Etică Universitară studenţilor şi studenţilor-doctoranzi, pentru abateri de la etica universitară, sunt următoarele:
    1. avertisment scris;
    2. suspendarea pe o perioadă de un an a dreptului de a susţine examenul de finalizare a studiilor în cazul plagiatului dovedit;
  • Sancţiunile stabilite de către Comisia de Etică Universitară sunt puse în aplicare de către decan sau de către rector, după caz, în termen de 30 de zile de la stabilirea lor, potrivit prevederilor legii şi ale Cartei Universităţii.

SECŢIUNEA 19 Studenţii şi alţi beneficiari ai procesului didactic

Art. 278. Studenţii şi alţi beneficiari ai procesului didactic au obligaţia de a folosi eficient spaţiile de învăţământ, facilităţile de cercetare şi cele sociale şi de recreere. Se sancţionează persoana care a produs, cu rea-intenţie, un prejudiciu în cursul unei activităţi didactice sau de cercetare ştiinţifică.

Art. 279. Sunt interzise în incinta spaţiilor de învăţământ, căminelor, birourilor:

  1. distrugerea, incendierea, efectuarea unor lucrări fără autorizaţie sau a oricăror altor modificări aduse clădirilor, instalaţiilor, utilajelor, aparatelor de laborator;
  2. consumul de substanţe psihotrope sau de alcool şi fumatul;
  3. organizarea jocurilor de noroc sau/şi a pariurilor;
  4. distribuirea de materiale cu caracter obscen;
  5. prozelitismul politic, ideologic şi religios.

Art. 280. Sancţiunile care se pot aplica studenţilor şi studenţilor-doctoranzi pentru încălcarea regulilor şi normelor de conduită academică sunt:

  1. avertisment scris;
  2. suspendarea bursei pe o perioadă determinată;
  3. suspendarea dreptului de a fi cazat în cămin;
  4. e) exmatricularea din Universitate.